Decontul

Această postare nu este o argumentare pentru prezenţa la vot sau pentru boicot, ci o observaţie.

Este extrem de probabil să avem în câteva zile un referendum invalidat (prezenţă < 9,1 milioane), cu un rezultat extrem de defavorabil preşedintelui în funcţie.

Există câteva boicoturi - al PDL şi al unor susţinători ai cauzei "NU" care neagă legitimitatea referendumului. Cu cât boicoturile vor fi mai de efect, cu atât scorul opţiunii "NU" va fi mai prost. Fără boicoturi, scorul lui TB ar fi fost undeva între 31-37%. Boicoturile - eliminând din masa de votanţi susţinători ai preşedintelui - vor scădea procentele acestuia şi vor mări scorul opţiunii "DA". Efectele psihologice ale rezultatului vor fi importante ("de ce s-a votat 85% pentru demitere, dar el rămâne în funcţie?").

Dacă punem împreună 1) invalidarea şi 2) boicoturile, ajungem la următoarea situaţie: un număr de votanţi care vor vota "DA", ale căror dominaţie ca procente în rândul celor care au votat va fi covârşitoare, şi a căror voinţă nu va fi luată în calcul.

În cazul unei prezenţe scăzute la vot, singurii care au fost mobilizaţi să voteze "DA" sunt susţinătorii USL. Efectul faptului că votul lor, de fapt, nu contează, va putea fi canalizat politic (după cum vei vedea mai jos, există lucruri mai rele).

Consecinţele sociologice sunt serioase în cazul în care prezenţa la vot va fi mare, indicând că nu doar votanţii USL au venit la vot. Este posibil ca la acest scrutin să stabilim un record în legătură cu voinţa exprimată prin vot care nu contează şi nu produce efecte.

Concret:
La alegerile prezidenţiale din 2000, pentru Corneliu Vadim Tudor au votat 3,3 milioane de persoane în turul doi. Voinţa lor exprimată prin vot nu a produs efecte. (voturile pentru Ion Iliescu nu trebuie luate în calcul, pentru că ele au produs efecte: Ion Iliescu a devenit atunci preşedinte).

În 2004, candidatul perdant - Adrian Năstase - a obţinut 4,8 milioane voturi.

În 2008, partidele care nu au ajuns la guvernare după parlamentare au strâns 2,4 milioane voturi.

În 2009, voturile pentru Mircea Geoană (5,2 milioane) nu au produs efecte concrete, Mircea Geoană neajungând preşedinte.

În cazul unei prezenţe mari, acest nivel va fi depăşit la referendum.

Dar asta nu e tot.

Alegerile din 2000 sunt ultima ocazie când la alegerile din România au participat peste 11 milioane de persoane. Recordurile de prezenţă de atunci şi până acum au fost date de:
- prezidenţiale 2009, turul doi: 10,6 milioane de voturi (cu tot cu diaspora)
sau, dacă vrem să ne orientăm spre alegerile locale:
- votul pentru primari de acum câteva săptămâni: 10,8 milioane voturi.

Estimând generos, există 11,5 milioane de români în ţară sau în diaspora care sunt dispuşi să participe la alegeri. Nu toţi vin la vot de fiecare dată, dar ei reprezintă electoratul de facto, ceilalţi abandonând - unii de mai mult de cinsprezece ani - ideea de a vota.

Este posibil ca, pentru prima dată în ultimii treisprezece ani, majoritatea acestor români dispuşi să voteze să-şi exprime voinţa prin vot într-un anume sens fără să se producă efecte. Consecinţele sunt dificil de estimat.

Boicoturile câştigă bătălia, dar nu pot schimba situaţia. Undeva, cumva, va veni decontul.

Întrucât postarea de mai sus conţine anumite neclarităţi, o explicaţie se află aici.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.