Despre voturile "NU" de la referendum

Răzvan Cucui a scris un articol foarte interesant în Kamikaze. Acest articol oferă o perspectivă simplă şi clară asupra voturilor "NU" de la referendum. Voi pune în discuţie trei subiecte importante ridicate de articol:

1. Afirmaţia că voturile anti-demitere au provenit din mediul rural.

"Rămâne o singură explicaţie pentru restul de 800.000 de băsişti neelucidaţi: oamenii au fost constrânși să meargă la vot. Unde? În mediul rural controlat de USL."

Conform BEC, 359 603 voturi "NU" au provenit din municipii şi aproximativ 90 de mii din oraşe. 48,4% din voturile anti-demitere exprimate pe teritoriul ţării au venit din mediul urban.

Evident, oraşele cu primari PSD au ocupat primele locuri, chiar şi la voturi "NU" (16 914 în Constanţa, 14 232 în Iaşi). Şi totuşi, printre primele cinci oraşe la voturi anti-demitere sunt şi localităţi în care PDL a câştigat alegerile locale şi în care mobilizarea ar fi trebuit să fie aproape nulă (Cluj 12 285, Braşov 11 550).

Sectorul 5 al Bucureştiului, unde poate Răzvan Cucui s-ar fi aşteptat să fie multe voturi anti-demitere datorită oamenilor încurajaţi să voteze, ocupă penultimul loc între sectoare ca număr de voturi anti-demitere, prezenţa fiind de altfel foarte puţin peste media oraşului (+0,34%)

2. Supraestimarea factorului DD.

"Dacă din ăştia mai dăm la o parte şi un 15%-16% de votanţi anti-oricine ocupă abuziv locul lui Dan Diaconescu, descoperim că „voinţa poporului“ înseamnă opţiunea a doar 5 milioane de oameni normali care s-au înhămat, pe bune, la titularizarea lui Crin".

La vot au participat 340 de mii de persoane care-l consideră pe Dan Diaconescu cel mai potrivit om pentru funcţia de preşedinte, adică 4% din totalul celor care au votat. Din totalul voturilor DA, fanii DD au reprezentat 3,9%. 

3. Supraestimarea calităţii comunicării lui Traian Băsescu din ultima săptămână + (într-o măsură mai mică) supraestimarea impactului mass-mediei.

"Asta în condiţiile în care, pe toate canalele, personal te-a rugat să nu achiesezi la lovitura democratică de stat, ci să mergi să ciocneşti o bere întru invalidarea puciului."

"Vreţi să îmi spuneţi că s-au dus neinformaţii? Imposibil! Şi dacă nu cumperi ziare, nu te dai pe internet, nu deschizi televizorul, radioul sau staţia de pe Logan, tot nu avea cum să nu-ţi bubuie-n urechi apelul suspendatului la boicot. Şi să fi aterizat în ţară pe 29 iulie, după un an de muncă silnică, la căpşuni, şi tot întrebai un vameş, un copil sau chiar un poliţist, cum stă treaba cu referendumul. Credeţi că au votat talibanii?! Păi, dacă eşti taliban, îţi asumi cel mai mic risc de cvorum? Exclus! Exclus şi să se fi speriat cineva de perspectiva în care, chiar şi în lipsa cvorumului, Traian Băsescu tot va fi fost demis de Parlament, după cum ameninţau unele voci agăţându-se de acea rămăşiţă de rudiment de ordonanţă. Dacă ţi-a spus Comandantul să nu vii, nu vii! Posibil să fi fost câţiva ipocriţi cu ei înşişi care s-au dus să spună NU, sanchi, din hipercorectitudine. Dar tot nu pot însuma un milion de tâmpiţi! O sută de mii, fie, accept!"

Până şi analişti în domeniul comunicării apropiaţi preşedintelui, precum Valeriu Turcan, au sesizat în seara votului comunicarea slabă şi nişată a preşedintelui-atunci-suspendat din ultimele zile ale campaniei, un factor agravat de faptul că reprezenta o schimbare majoră de strategie faţă de atitudinea din săptămânile anterioare. Simbolic este faptul că, până la închiderea urnelor, nu era clar nimănui dacă Traian Băsescu va veni la vot sau nu. "Apelul suspendatului la boicot" nu a fost un strigăt bubuit, ci o şoaptă întretăiată de multe condiţionalităţi şi neclarităţi. Dacă vorbea în mod direct de bere în primetime...