Evoluţia încrederii în principalii lideri politici: februarie - septembrie (IMAS)

Pe scurt:
- încrederea în liderii USL este mai mare decât la începutul anului, dar în scădere după luna iunie. Electoratul "dur" a fost mulţumit de suspendare; cei care dobândiseră încredere în liderii USL din luna mai încoace, sperând într-o îmbunătăţire a economiei, şi-au schimbat părerea în ultimele luni.

- PPDD avea un culoar favorabil şi înainte de afacerea Oltchim. Marea bătălie a toamnei se va da pe mesajele de stânga pentru electoratul de maxim 3 milioane de persoane care pendulează între absenteism, USL şi (poate) PPDD.
Acest electorat este compus din votanţi nu foarte interesaţi de politică care *nu* au venit la locale (deşi afirmaseră înainte şi după locale că ar vota USL). Unii dintre ei au venit la referendum. Încrederea lor în USL este declarativ înaltă; încrederea lor în liderii USL este în scădere.

- PDL/ARD evoluează în acelaşi spaţiu stabil şi predictibil ca şi până acum.

Detaliat:

Victor Ponta: Cu excepţia primelor două luni de guvernare: un scor aproape identic cu Crin Antonescu.

Câţi români aveau mare sau foarte mare încredere în el...
în februarie? 24%.
în septembrie? 32%.

Evoluţii semnificative: aproape o dublare la momentul devenirii prim-ministru ( 24% -> 43% ).  Creştere în iunie ( 43% -> 48% ). Iniţierea suspendării e penalizată de cei care doreau iniţiative economice, nu politice ( 48% -> 38% ), eşecul referendumului şi poate şi lipsa de îmbunătăţiri radicale în situaţia economică accelerează căderea ( 38% în iulie -> 32% în august ).

Concluzii: la momentul localelor, Ponta era un vector serios de imagine; dacă îşi menţine scorul actual până la parlamentare eficienţa sa va fi mult redusă prin comparaţie cu acel moment.

Crin Antonescu:

Câţi români aveau mare sau foarte mare încredere în el...
în februarie? 23%.
în septembrie? 27%.

Evoluţii semnificative: venirea la Cotroceni îi măreşte scorul cu cinci procente ( 32% -> 37% ), eşecul referendumului şi/sau evoluţia neinspirată în rolul de preşedinte interimar îl trage în jos cu zece procente ( 37% -> 27% ).

A avut suspendarea preşedintelui un impact negativ asupra încrederii în liderii USL? Parţial da.

Suma încrederii în cei doi lideri principali în mai, odată cu venirea USL la putere: 75%
Iunie: 81%
Iulie (după suspendare, înainte de rezultat): 75%
Septembrie: 58%

"Suma încrederii" este un indicator perfectibil - la fel de bine s-ar putea face şi media aritmetică - dar în mod clar vorbim de o dezamăgire faţă de performanţa liderilor USL. Situaţia trebuie însă cadrată cu grijă: ambii lideri USL au o situaţie mai bună decât în februarie sau martie... lucru valabil şi pentru intenţia de vot pentru USL.


MRU:

Câţi români aveau mare sau foarte mare încredere în el...
în februarie? 22%.
în martie? 25%.
în septembrie (sondaj efectuat înainte de scandalul cosmeticelor)? 20%.

Evoluţii semnificative: o scădere minusculă şi continuă după luna martie - fie efectul iluzoriu al marjelor de eroare, fie un fenomen real dar de dimensiuni reduse. Optez pentru varianta doi întrucât această involuţie a fost surprinsă şi de alte institute de sondare a opiniei publice.

Observaţie: în februarie, la fiecare român care avea încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu existau 2,5 care aveau încredere mare sau foarte mare în MRU. Raportul s-a comprimat puternic în ultimele luni, fiind acum de 1-la-1,4. Există două modalităţi extreme de a citi această informaţie:
- Traian Băsescu şi-a creat un grup nou de susţinători în ultimele luni care constă în aproximativ 5% din populaţia aflată în ţară, oameni care nu au încredere în MRU
sau
- Asocierea TB-MRU din timpul campaniei pentru referendum a mărit încrederea în cel dintâi. Să ne uităm la grupul celor care acum câteva luni aveau încredere în MRU dar nu în Traian Băsescu: jumătate dintre ei acum acordă încredere preşedintelui în funcţie.

Interpretările de mai sus sunt "extreme", întrucât adevărul este probabil apropiat de una dintre ele fără a i se încadra în totalitate.

Concluzii: MRU nu a beneficiat în urma eşecului suspendării / creşterii dezamăgirii faţă de USL. Traian Băsescu şi-a mărit încrederea în timpul campaniei pentru referendum... şi atât. Căderea încrederii în liderii USL de-a lungul ultimelor 50 de zile nu a adus niciun beneficiu liderilor opoziţiei.


Sorin Oprescu: 25% în aprilie, 34% în septembrie. Antiteză imagologică evidentă la nivel popular între "politicienii care vorbesc tot timpul la televizor" şi "primarul care se duce la birou în fiecare zi".

Dan Diaconescu: apare pentru prima dată în prezentările publice ale sondajelor IMAS cu o cotă de încredere de 17,5%, aproape cât MRU, mai mult decât Traian Băsescu. Şi asta *înainte* de afacerea Oltchim, care are potenţialul de a-i mări popularitatea. Un articol foarte bun pe tema PPDD, scris de Mircea Kivu, poate fi găsit aici.

Ca observaţie de final, încrederea nu este un predictor pentru intenţia de vot, ci poate indica cel mult trenduri. În 2000, încrederea în Corneliu Vadim Tudor a crescut cu doar patru procente între lunile mai şi noiembrie. La locale, PRM a obţinut 6% din voturi; la parlamentare - 21%. Ce a contat atunci a fost concretizarea încrederii, ceea ce este cu totul alt subiect. În săptămânile care precedau alegerile parlamentare, încrederea în Mugur Isărescu era la cote un pic mai înalte decât încrederea în Vadim, dar liderul PRM a obţinut de trei ori mai multe voturi...