Alegerile prezidenţiale din 2009 prin prisma indicatorului COVIVO

Am postat despre COVIVO (COeficientul de Valorificare a Intenţiei de VOt) aici. Pe scurt, este vorba de câţi votanţi un partid/candidat pierde sau câştigă între sondajele de la un moment dat şi ziua votului. COVIVO este exprimat sub format unui procent: dacă COVIVO < 100% (cum e cazul aproape întotdeauna), înseamnă că unii dintre oamenii care intenţionau să te voteze nu au mai făcut acest lucru. Concret, un COVIVO de 75% prin referinţă la momentul "cu două săptămâni înainte de alegeri" înseamnă că în ultimele două săptămâni un sfert dintre votanţii tăi "din sondaje" au hotărât să nu te mai voteze.

COVIVO-ul are relevanţă doar prin comparaţie cu cel al oponenţilor. Dacă tu şi oponentul tău direct aveţi acelaşi scor în sondaje, degeaba obţii în ziua votului un COVIVO de 80%, dacă celălalt a pierdut doar o zecime dintre susţinători ( = COVIVO 90%).

Există un singur motiv pentru care COVIVO-ul este important: el permite să deduci capacitatea organizaţiilor politice de a transforma intenţia de vot în voturi. Ieri am arătat că PNL în 2008 era deficitar (prin comparaţie cu PSD şi PDL) din acest punct de vedere. Repet: nu vorbesc despre intenţia de vot - mai mică pentru PNL atunci decât pentru PSD sau PDL - ci de transformarea respectivei intenţii de vot în voturi. Se va menţine trendul şi în 2012? Păi, să vedem dacă aceeaşi tradiţie s-a menţinut şi în 2009.


Am folosit trei sondaje efectuate de trei companii diferite în acelaşi moment: cu 30-40 de zile înainte de turul unu. În funcţie de modul în care s-a adresat întrebarea privind participarea la vot, aceasta varia între 52% şi 69% din populaţia aflată în ţară. Prezenţa reală a fost de 60,7%. Cifrele de jos sunt rotunjite pentru a uşura lectura. Procentele COVIVO sunt calculate pe baza cifrelor nerotunjite şi nu sunt rotunjite ele însele.

Traian Băsescu avea teoretic votul a 19,5% din românii aflaţi în ţară, adică 3,2 milioane voturi. A obţinut în ţară 3,1 milioane voturi. Un COVIVO frumos: 95,8% (prin comparaţie, COVIVO-ul PDL în 2008 a fost de 78%).

Mircea Geoană avea teoretic votul a 17% dintre românii din ţară, adică 2,8 milioane voturi. A obţinut în ţară 3,0 milioane voturi. O diferenţă semnificativă - 170 de mii de voturi, pe baza cifrelor nerotunjite - şi un COVIVO supranumerar (106,3%): mai mulţi oameni au votat Geoană decât spuneau în sondaje că ar face-o. Pentru această stare de fapt destul de rară în practica politică occidentală există mai multe explicaţii posibile:

- în eşantioane s-a supraevaluat emigrarea din Moldova, şi deci s-a subreprezentat această regiune geografică, ceea ce a scăzut scorul lui Mircea Geoană în sondaje în mod artificial.

- o spirală a tăcerii faţă de votul pentru candidatul PSD, în special în Bucureşti şi/sau aplicarea teoriei "votului util". Din 16 sondaje efectuate în ultimele patru luni de dinaintea alegerilor, în doar 2 dintre ele Mircea Geoană atingea scorul pe care l-a şi obţinut de fapt în turul unu, în celelalte 14 (!) sondaje scorul lui fiind mai mic sau mult mai mic.

- o "organizare bună". Subiect asupra căruia voi reveni atunci când discutăm de turul doi.

Crin Antonescu avea conform sondajelor votul a aproximativ 12% dintre românii aflaţi în ţară - 1,8 milioane voturi. A obţinut în ţară 1,7 milioane voturi. Iarăşi un COVIVO bun (97%), şi iarăşi PNL este în urma competitorilor. Dar cu foarte puţin.

Acum vei spune: o secundă! Păi dacă toţi candidaţii au obţinut COVIVO-uri aproape de 100% sau peste, dar numărul de alegători a fost mai mic decât cel pronosticat de sondaje, cine a pierdut votanţi?

Răspuns: în niciun sondaj din octombrie (BCS, CURS, CSOP, etc etc etc) intenţia de vot pentru Sorin Oprescu nu se afla sub nivelul de 8%. În teorie, primarul de acum al Capitalei avea cel puţin 700 de mii de votanţi fideli. La scrutin au venit 310 mii dintre ei. Cei patru sute de mii de votanţi "lipsă" s-au reorientat (mărind procentele adversarilor şi umflându-le COVIVO în mod artificial) sau au stat acasă (mărind indirect procentele adversarilor lui Oprescu).

Altfel spus: în noiembrie, la turul unu, 83% dintre votanţi au votat pentru unul din cei trei candidaţi principali. În sondajele din octombrie, suma procentelor primilor trei era de: 78% la CSOP şi CURS, 77% la BCS şi INSOMAR, 75% la Gallup, 73% la Operations Research. Votanţii s-au concentrat pe candidaţii mari într-o măsură mai mare decât o anticipau sondajele.

Primul tur a demonstrat forţa organizaţiilor tradiţionale de partid (aviz PPDD). Crin Antonescu a ratat intrarea în turul doi nu datorită lipsei de mobilizare a votanţilor sau datorită defectelor organizaţiei, ci altor motive care n-au de-a face cu COVIVO.

Trecem la (gong) turul doi.

Între cele două tururi de scrutin s-au efectuat şi s-au făcut publice două sondaje. Ambele au indicat acelaşi scor: Geoană 54 - Băsescu 46, adică o diferenţă de patru procente (explicaţie de ce nu e vorba de opt procente poţi găsi aici).

Geoană a obţinut 5,174 milioane voturi în ţară, TB 5,160 milioane. Mai important: Geoană a obţinut 50,06% din voturile din ţară, mult mai puţin decât în sondaje, lucru care s-a dovedit până la urmă decisiv. Dacă Mircea Geoană pierdea până la 2,5% faţă de sondaje era preşedinte indiferent ce se întâmpla în străinătate. A pierdut 4%, arhisuficient.

Ca notă de subsol acelaşi fenomen a fost replicat la scală mică şi în Bucureşti: 54% dintre cei care intenţionau să voteze la turul doi au spus în sondaje că ar vota Geoană, 50,7% dintre bucureştenii care au venit la vot au şi făcut acest lucru.

Un lucru foarte important: sondajele au prins efectul "filmuleţului", care a avut un efect pozitiv pentru Geoană: a câştigat faţă de Traian Băsescu 2,2% din votanţii siguri că vin la vot (care reprezentau la rândul lor 44% din populaţie) şi 1,8% din total populaţie (felicitări lui Turambar pentru concepţia chestionarului).

Ce s-a întâmplat prin prisma COVIVO?

8,34 milioane români aflaţi în ţară erau siguri că vin la vot. Alţi 1,6 milioane au venit la vot, deşi nu erau siguri cu câteva zile sau o săptămână înainte de turul doi că ar face acest lucru.

4,5 milioane dintre votanţii "siguri" votau Geoană. De la restul populaţiei aflate în ţară Mircea Geoană a strâns 617 mii voturi. COVIVO supranumerar: 114,8%. Mai mult decât COVIVO-ul din primul tur (când a fost 106,3%), ceea ce arată că organizaţiile locale PSD nu s-au pus pe tânjală. Mai mult decât COVIVO-ul din primul tur, în condiţiile în care printre votanţii lui Mircea Geoană din turul 2 s-au aflat şi susţinători ai lui Crin Antonescu, persoane de la care te-ai aştepta să existe o oarecare ezitare.

3,84 de milioane de români erau siguri că vin la vot şi că ar vota pentru Traian Băsescu. De la restul populaţiei aflate în ţară Traian Băsescu a obţinut 1 milion de voturi. COVIVO supranumerar: 126%. Fiecare al cincilea vot pentru Traian Băsescu a venit de la un om care, conform sondajelor, nu intenţiona să îl voteze cu o săptămână mai devreme.

114,8% este un COVIVO excepţional pentru PSD. Dar nu a fost destul de bun. "La ei sistemul a funcţionat mai bine" (0.35).

Ce putem desluşi în perspectiva anului 2012?

1. PDL şi PSD erau organizaţii extrem de solide, puternice şi omogene teritorial. Destructurarea PDL din ultimele săptămâni are ca unul dintre scopuri griparea maşinăriei de partid a puterii. Creşterea COVIVO pentru Traian Băsescu de la turul unu la turul doi s-a petrecut practic peste tot în România (10-30 de mii de voturi per judeţ de la persoane care nu votaseră în primul tur, neexistând locuri unde voturile pentru Traian Băsescu să se mărit cu 50% sau mai mult). "If they beat you, have them join you", este gândirea USL în perspectiva obţinerii de voturi în 2012.

2. Să comparăm COVIVO parlamentare 2008 / prezidenţiale 2009 (tur 1), maşinărie politică cu maşinărie politică:

PSD 77 / 106
PDL 77 / 96
PNL 68 / 97

Prezenţa lui Crin Antonescu în campania prezidenţială a mărit considerabil COVIVO-ul liberal, ducându-i de la un loc 3 evident în ierarhia partidelor la egalitate cu COVIVO-ul binomului PDL-Traian Băsescu. Din nefericire pentru situaţia lor din 2009, COVIVO măsoară doar capacitatea de mobilizare a electoratului, nu şi mărimea acestuia. La COVIVO-uri egale, electoratul mai numeros din sondaje înclină balanţa.

În măsura în care Crin Antonescu - aflat la cote de încredere mai mari decât în noiembrie 2009 - va putea fi valorificat în această toamnă, COVIVO-ul PNL se va apropia ca nivel de cel din campania prezidenţială din 2009, rezolvând astfel o carenţă a PNL de la ultimele alegeri parlamentare. PSD nu are această opţiune pentru a-şi amplifica COVIVO, iar PDL este limitat - chiar în condiţiile unui COVIVO > 100% - de amploarea mai mică din punct de vedere numeric a propriului său electorat.  

3. Nici în 2008 şi nici în 2009 PSD nu a înregistrat cel mai slab COVIVO dintre cele trei partide. Altfel spus, electoratul PSD îşi abandonează partidul când vine vorba de mers la vot într-o măsură mai mică decât electoratele celorlaltor partide. Pe de o parte, se poate vorbi de organizaţii solide în teritoriu; de asemenea, se poate aduce în discuţie structura electoratului USL (rural / în vârstă), persoane mai puţin predispuse să-şi schimbe părerea sau să nu vină la vot.

4. Chiar şi în condiţiile unui COVIVO de la turul doi al prezidenţialelor din 2009 - şi este greu de crezut că situaţia ar putea fi replicată - PDL şi-ar mări scorul cu doar un sfert, ceea în termenii sondajelor de azi înseamnă o creştere de la 20% la 25%. PDL s-ar putea afla în toamnă în situaţia lui Crin Antonescu din 2009: degeaba obţii un COVIVO bun, dacă baza de la care porneşti - adică procentul de români care susţin în sondaje că te-ar vota - este prea mic.

5. În lipsa apariţiei unor fenomene radicale, în toamnă vom vedea o luptă puternică între o organizaţie cu istorie de performanţă în termenii COVIVO (Partidul Social Democrat) alături de o organizaţie cu potenţial de creştere al COVIVO (PNL) împotriva unei alte organizaţii extrem de capabile să concretizeze intenţii de vot în voturi (PDL). Estimez că plecările din PDL nu vor gripa în mod serios maşinăria principalului partid de guvernământ, în timp ce anumite persoane din UNPR îşi vor face simţită lipsa în funcţionarea PSD - prin comparaţie cu momentele "2008" sau "2009". Semnul real de întrebare este legat de PNL - va fi un COVIVO slab în termeni relativi, precum în 2008, sau o performanţă reală, precum în 2009? Din punctul meu de vedere, capacitatea de a aduce la cabina de vot electoratul PNL va determina amploarea victoriei USL*.

* = în România se vorbeşte despre "câştigarea alegerilor" fără să se definească termenii. Emil Boc a vorbit recent despre cum PDL a repurtat victorii din 2004 încoace, referindu-se în cazul alegerilor parlamentare din 2008 la mandate (pentru că la voturi PDL < PSD). În 2004 PD < PNL < PSD şi la mandate şi la voturi. De fapt în 2004 Alianţa DA < PSD+PC şi la mandate şi la voturi. Presupun că dacă Alianţa DA > PSD+PC la mandate şi la voturi, Emil Boc menţiona 2004 ca şi victorie, chiar dacă în termeni de partide PD şi PNL ar fi fost sub PSD, atât ca mandate şi ca voturi.
Această discuţie nu este strict academică. De la ce partid/alianţă crezi că ar nominaliza Traian Băsescu candidatul la ocuparea funcţiei de prim-ministru dacă la alegeri am avea următoarele rezultate extraordinar de favorabile PDL şi extraordinar de defavorabile USL?

PDL+UNPR 40,3%
USL 34,3%
PPDD 14,7%
etc etc.

sau, în termeni de mandate în parlament distribuite pe partide:
PDL 159
UNPR 30
PSD 94
PNL 67
PPDD 69

Te-ai gândi cumva la PDL? Dacă da, atunci întrebarea mea ar fi de ce nu a procedat la fel şi în 2004. Pentru că rezultatele de mai sus sunt cele din 2004, cu următoarele modificări:

În 2004 ... În 2012
PSD = PDL
PUR = UNPR
PNL = PSD
PD = PNL
PRM = PP-DD

Iar atunci Traian Băsescu a nominalizat un candidat la ocuparea funcţiei de prim-ministru de la partidul de pe locul 2 ca număr de mandate (PNL în realitate, PSD în scenariul de mai sus). În 2008, a nominalizat un candidat de la partidul de locul 1 ca număr de mandate (PDL). Şi asta pentru că în 2004 că deşi Alianţa DA a fost învinsă de PSD+PC pe toate criteriile posibile (voturi, mandate), Traian Băsescu a câştigat alegerile prezidenţiale, iar partidele componente ale Alianţei DA au obţinut mai multe mandate decât PSD, câştigând alegerile. Iar în 2008, deşi PDL < PSD la voturi, PDL > PSD la mandate, PDL câştigând alegerile. În concluzie, atâta timp cât nu sunt alegeri prezidenţiale, dacă un partid sau o alianţă de partide obţine mai multe mandate decât oponenţii - indiferent cum sunt ei structuraţi - a câştigat alegerile.