miercuri, 18 aprilie 2012
Demisia lui Boc - nu "de ce?", ci "de ce atunci?". O explicaţie statistică.
Emil Boc nu a demisionat când PDL a coborât sub 20% prima dată. Nu a demisionat acum un an, când s-a discutat despre acest lucru la nivel prezidenţial. Nu a demisionat la congres. Nu a demisionat la legea pensiilor. Nu a demisionat când au început protestele. Nu a demisionat când s-au terminat. El a demisionat când două sondaje consecutive, executate de un institut apropiat puterii, au arătat că PDL căzuse sub PPDD şi ocupa locul 3 (nu este clar dacă şi al treilea sondaj consecutiv a fost procesat până la momentul demisiei, este greu de crezut). În decembrie, Traian Băsescu ar fi fost pus într-o situaţie ridicolă: nominalizarea unui premier de la partidul de pe locul 4.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Interesant punct de vedere.
RăspundețiȘtergereTotusi, toti stim ca PPDD nu va lua real procentele din sondaje.
Prin urmare, PDL va fi pe locul 2, dar e de vazut daca va avea peste 50% din scorul USL care sa nu fie nici el peste 50% din scorul national. Ori aici ati demonstrat ca un scor f bun al PPDD (sau participare mare la vot) e cam singura varianta care impiedica USL sa faca peste 50%. Miscarile de trupe inspre USL, impactul localelor, motiunea de cenzura sunt elemente ce pot amplifica scorul USL. Daca insa puterea se aduna, face mariri de venituri, daca MRU face o niscare politica, atunci inca suspansul asupra alegerilor parlamentare se mentine.
Nimeni nu garantează că USL va face 50% sau mai mult. Între plata eşalonată a 15% din proprietăţi şi certurile PNL-PSD la Bucureşti, ambele tabere comit greşeli. Va câştiga cine va gafa mai puţin. Aici am ajuns.
Ștergere