Hotnews şi INS au realizat un studiu foarte interesant privind structura salariilor. Îl puteţi găsi aici (sub formă de articol) şi aici (ca PDF detaliat).
O primă observaţie, destul de orbitoare, ar fi următoarea:
Dacă afirmaţia din poster ţi se pare lipsită de logică, aminteşte-ţi cum funcţionează statistica. Salariile mari - chiar dacă puţine relativ la întreg - trag totul în sus.
Mai interesant este modul în care sunt dispuse salariile.
1,8 milioane de români lucrează la firme private româneşti. 400 de mii obţin peste salariul mediu pe economie.
346 mii de români la firme cu capital integral străin. 200 de mii dintre aceşti primesc salariul mediu pe economie sau mai puţin. 146 de mii (manageri, specialişti) peste. Aceşti 146 de mii trag în sus salariul mediu la nivel naţional. Ca să îţi dau o idee de amplitudinea efectelor, salariul mediu brut pentru angajaţii unei companii cu capital integral străin este de 2132 lei, cu 40% peste salariul mediu brut la nivel naţional şi cu 50% peste salariul mediu brut dintr-o companie privată autohtonă.
929 de mii lucrează în administraţia locală şi pentru firme deţinute de aceasta. 280 de mii obţin peste salariul mediu.
Restul până la 4,1 milioane lucrează cu capital mixt, obştesc, etc.
Ar mai fi multe de spus - toate reprezentând subiecte demne de gândit, precum:
- cum se poate ca o ţară cu 19 milioane de rezidenţi să aibă doar 4,1 milioane salariaţi? Intuim oare că statul român operează din punct de vedere financiar cu o mână legată la spate? (vorbesc despre cei 9 milioane de locuitori din rural).
- de ce procentul femeilor care câştigă sub salariul mediu pe economie este cu 11% mai mare decât al bărbaţilor aflaţi în această situaţie?
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2018
(16)
- ► septembrie (4)
-
►
2016
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(65)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(133)
- ► septembrie (13)
-
▼
2012
(200)
- ► septembrie (11)
-
▼
aprilie
(22)
- "La răspântie de mlaştini" - dilema actuală a PDL
- "Lucrurile nu trebuie să se schimbe" - problema ac...
- Câte voturi pierd coaliţiile de guvernare în Român...
- Alegerile prezidenţiale din 2009 prin prisma indic...
- Cum îşi pierd partidele votanţii? Mic studiu.
- Cine cum şi câţi bani câştigă în România
- Sondaj CSOP efectuat la sfârşitul lui martie - rez...
- Frank Herbert şi politica românească
- Demisia lui Boc - nu "de ce?", ci "de ce atunci?"....
- Bistriţa-Năsăud: forţa irezistibilă vs. obiectul i...
- Haos la orizont: noul sistem electoral
- Alegerile trecute din Bucureşti - o observaţie biz...
- Două sondaje de opinie, 11% diferenţă. De fapt, el...
- MRU într-o triplă furtună
- De ce institutele de sondare a opiniei publice l-a...
- O observaţie despre (partidul lui) MRU
- Gafă electorală. 1946. România.
- Trend-uri în intenţia de vot pentru partide: 6 evo...
- Judeţul Iaşi. Surprize şi lucruri neaşteptate.
- Cum stă republica noastră la Ploieşti? Scurt şi ul...
- Primari şi lupta USL vs. PDL
- Bucureşti. Oprescu vs. Prigoană: cine va pierde ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu