Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 17 aprilie 2013

O mini-istorie electorală a PSD - partea 3

Părţile anterioare ale acestei postări pot fi găsite:
perioada 1990 - 1996: aici
perioada 1997 - 2004: aici

Obiectivul strategic al PSD - unificarea stângii - a fost teoretic îndeplinit după ce PD şi-a schimbat afilierea şi a devenit un partener al Partidului Popular European. Beneficiile concrete pentru PSD au fost însă minimale, întrucât o mare parte din electoratul atras de Traian Băsescu provenea din bazinele clasice ale stângii iar aceşti votanţi au plecat cu tot cu preşedintele spre PDL (după cum am mai arătat aici în jumătatea de jos a postării).

Mai important, social-democraţii au descoperit după 2004 cum e să fii fără lider carismatic, o situaţie radical diferită faţă de cea pe care o experimentaseră în anii '90.

În contextul unei economii aparent înfloritoare, partidele care compuseseră Alianţa DA şi-au menţinut numărul de votanţi şi la parlamentarele din 2008, în timp ce PSD a pierdut un milion şi jumătate de votanţi faţă de 2004.
Dacă preferi să te uiţi la procente, PSD a pierdut în patru ani 3% iar partidele care compuseseră Alianţa DA au câştigat 20% (!).

Două explicaţii pentru această situaţie:

1. Atât PNL cât şi PDL au pătruns în rural, croindu-şi reţele puternice care, cumulat, au surclasat pe social-democraţi (47% la 35%).

2. Emigraţia s-a accelerat în perioada 2004-2008: sute de mii de cetăţeni din regiunile mai sărace ale României, în genere oameni fără o calificare profesională, au părăsit ţara, foarte puţini dintre ei mai venind la vot după 2004. Vorbim în principal de (foşti) votanţi PSD sau PRM. Punctul 1 explică de ce PDL sau PNL au reuşit să-şi menţină scorul în ciuda acestui aspect, care i-a afectat într-o măsură mai mică şi pe ei.

Chiar şi în aceste condiţii, PSD a ocupat locul 1 la voturi (pe muchie) şi locul 2 la mandate, în special datorită ponderii ridicate în electoratul votant a grupurilor sociodemografice care îl sprijineau, cum ar fi pensionarii sau românii cu studii primare. Social-democraţii nu îşi supraestimau însă situaţia, aici poţi găsi o analiză internă de atunci, una care include şi rezultatele din 2009 - numai roză nu e.

Dacă tot vorbeam de 2009, campania de atunci a confirmat situaţia: PSD era "înghesuit" de PDL/TB. Iată la ce mă refer:

În Moldova şi Valahia există 25 de judeţe.
În 13 din aceste judeţe TB a obţinut în turul doi din 2009 un scor mai bun decât obţinuse în 2004.
În patru judeţe scorul său a rămas identic.
În alte două, scorul lui TB a scăzut, dar a rămas mai mare de 50%.
Doar în şase judeţe (un sfert de Moldo-Valahia), scorul lui Geoană în turul doi a fost mai bun decât scorul lui Năstase în 2004, iar în trei din aceste judeţe îmbunătăţirea a fost de... 1% - 2%.

Dacă ne uităm la rezultatele naţionale, vorbim de cel mai slab scor înregistrat în primul tur de un candidat FSN/FDSN/PSD, atât ca voturi cât şi ca procente. Antipatia (pre-tăieri!) a multor români faţă de Traian Băsescu a ajutat mult în turul doi - numărul de voturi pentru Geoană în Bucureşti s-a mărit cu 117% faţă de primul tur - dar nu îndeajuns.

În momentul în care Victor Ponta a preluat conducerea partidului, acesta fusese depăşit de PDL+PNL (ca sumă) la primari, consilieri locali, consilieri judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, mandate de parlamentari, opţiuni de vot la prezidenţiale, etc etc., situaţie de neimaginat cu patru, zece sau douăzeci de ani în urmă.
În plan politic, specularea disensiunilor dintre PNL şi PDL era obligatorie.
Dacă vorbim despre bazine electorale, reducerea influenţei PDL era o prioritate: un partid asociat cu voia bună şi prosperitatea, care prelua votanţi din mediul rural şi oamenii mai puţin educaţi din mediul urban prin intermediul unor mesaje eficiente ("ei cu ei, noi cu voi") era o ameninţare gravă pentru social-democraţi.

Manevrarea abilă a crizei a adus PSD într-o poziţie favorabilă. Atragerea voturilor românilor cu studii superioare, menţinerea susţinerii înalte în Bucureşti şi performanţa electorală bună din Transilvania au fost efecte secundare ale măsurilor economice şi corupţiei din guvernarea PDL. Mult mai importantă era destructurarea reţelei de voturi a PDL din mediul rural, aceasta fiind ţinta strategică a social-democraţilor. Rezultatul de la locale în ceea ce priveşte preşedinţii CJ a fost, din punctul meu de vedere, cel mai important dintre toate cele înregistrate la alegerile din 2012 întrucât a definit într-o măsură importantă şi rezultatul USL de la parlamentare:

PDL: de la 14 preşedinţi de consilii judeţene la 2.
PSD: de la 17 preşedinţi de consilii judeţene la 22.

Până recent, compoziţia socio-demografică a României favoriza în mod evident PSD. O perspectivă utilă asupra istoriei politice de după '89 este să spunem că, prin forţa inerţiei, PSD câştigă sau are un rol dominant, incidental apărând figuri carismatice care schimbă situaţia. Oponenţii PSD au avut un succes considerabil din acest punct de vedere, "trăgând bilete câştigătoare" în 1996, 2004 şi 2009 dar ratând în 1990, 1992 şi 2000, adică o rată de succes de 50%.

Câteva observaţii despre prezentul şi viitorul social-democraţilor:

1. PSD este în clipa de faţă într-o situaţie asemănătoare cu cel din 2000-2001: nu există lider carismatic ostil la orizont, dezamăgirea faţă de reformele de dreapta este intensă iar popularitatea liderilor principali nu este discutabilă. Dacă va pierde, va fi datorită propriilor greşeli: guvernare nefericită în plan economic (ca în 1993-1996) sau corupţie (ca în 2001-2004).

2. Crin Antonescu poate reprezenta în viitor pentru PSD acelaşi pericol pe care l-a reprezentat Traian Băsescu în trecut: un preşedinte a cărui ascensiune mobilizează vectori puternici şi deraiază performanţa social-democraţilor în rândul electoratului lor de bază. O parte din electoratul pro-Antonescu începe deja să provină din arii socio-demografice pe care PSD le consideră ale sale de drept.

3. Stânga deceniului care începe în 2020 nu va fi în PSD şi, dacă prevederile privind înfiinţarea unor partide noi vor rămâne la fel de restrictive, nu va fi instituţionalizată ci stradală.

7 comentarii:

  1. PSD a fost favorizat de conjuncturi pana acum. Mereu a fost in perioade faste la guvernare, mai putin acum cand isi demonstreaza pregnant minciuna privind specialistii pe care ii are dar care nu se vad pe nicaieri, actualii minstrii fiind printre cei mai slabi avuti de de vreun guvern roman.

    Electoratul PSD se subtiaza pe zi ce trece iar in viitor, ca in toata Europa de fapt, va aparea un curent de centru stanga care va inlocui stanga clasica, socialista care promoveaza statul asistential.
    Situatia actuala este dezastruoasa iar PSD va deconta major neputinta pe care ne-o dovedeste cotidian. La asta se adauga si tinerea in lesa a guvernului de catre UE si FMI care isi pune amprenta pe masurile drastice pe care Ponta s-a vazut nevoit sa le ia la Oltchim, le va lua la CFR sau la Posta Romana. Va fi cred una dintre cele mai mari cacealmale trase electoratului de stanga aceasta guvernare marcata de multa incompetenta si demagogie.
    Cat despre presedentie, avand in vedere ca MRU sta practic pitit iar Ponta il ataca ca disperatul, cred ca MRU va lua presedentia la pas, Antonescu fiind doar la 6% in fata lui in toate sondajele.
    USL va ramane intact, orice rupere insemnand automat ca cel putin unul dintre partidele mari care formeaza aceasta uniune (PSD si PNL) nu va mai vedea guvernarea pentru multi ani, ceea ce va fi un dezastrul pentru sistemul mafiot.

    Un partid cu adevarat antisistem are toata sansele sa faca furori, iar Miscarea Populara are toate sansele daca va atrage tot ce e mai bun din Romania.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cand vad/aud din astia care dau vina pe statul asistential...mi se ridica zaharul.
      statul asistential al bancherilor poate...ptr ca de cand a inceput criza, statele s-au indatorat la greu sa salveze bancile si implicit bancherii si afaceristii specializati in inginerii financiare.
      din 1990 incoace, in uniunea europeana, in sua, chiar in china...s-au marit decalajele dintre cei foarte bogati si restul populatiei, iar numarul saracilor a crescut ingrijorator de mult.
      in ceea ce priveste electoratul psd va fi in crestere tocmai din cauza a celor enuntate mai sus.
      acum psd s-a procopsit cu ponta care e mai tot timpul la tv si explica. in plus, acesta umbla sa capitalizeze simpatia functionarimii si a electoratului sarac prin masuri care nu-i ajuta prea mult pe acestia, dar dau bine ca imagine.
      acum psd e pe cai mari si daca prinde o conjuctura favorabila in urmatorii doi ani, va guverna pana in 2020.

      Ștergere
  2. Eu cred ca "performantele" PSD-ului intre 2006-2009 nu pot fi judecate fara a lua in seama politica PSD-ul din acei ani si mai ales cine sunt cei care il conduceau la acea vreme. Geoana si Basescu. Stiu ca suna ciudat sa spun de Basescu, dar sunt nenumarate ocaziile in care actiunile lui Basescu(de la parchete) se impleteau cu cele ale lui Geoana(din partid). Uneori nici nu existau actiuni ale lui Geoana. :)) Si nu in cele din urma, tare as fi curios sa aflu daca dl. Barbu stie ce parere avea Geoana despre impozitare ? Sau despre alt domeniu ?
    Fara sa vreau sa vorbesc in numele dansului mai risc a spune ca nu stie. Si nu stie pentru ca pozitiile lui Geoana nu existau pur si simplu, vorbea o limba de..."inalt functionar diplomatic occidental" in momentul in care trebuia sa fie dur si transant. Astfel ca...sa-i traiasca cocorii. :))

    Cateva observatii despre punctele 2 si 3 de la final.

    Crin Antonescu nu poate fi un pericol pentru PSD datorita lui insusi, fiindca tot timpul are grija sa bage o ironie sau sa se "delimiteze" cumva. Mai multe sanse ar fi avut Mariana Campeanu de exemplu, lucru de care altminteri PNL s-a si folosit o perioada. Adevaratul test probabil ca o sa fie la europarlamentare desi gradul de participare nu este extraordinar pe nicaieri in Europa din cate stiu eu insa tare sunt curios ce fel de steag o sa poarte Crin Antonescu.

    Referitor la punctul 3, cred ca este un vis, nici frumos nici urat. M-am uitat si eu pe Critic Atac, pe forumuri, am citit articole(cate mi-au cazut in mana). Partea cu stanga neinstitutionalizata, OWS, Indignados, bugetul participativ, etc. are un singur defect: nu exista concret. Nu reuseste sa propuna ceva concret, sa enumere 10 probleme importanta in opinia lor si sa-si asume o rezolvare a acestora. Mai are defectul, in opinia mea, de a sustine ceva ce sustinea si PDL, anume "noi suntem adevarata dreapta(stanga)", nascand mai degraba un fel de lupta interna pe partea proprie decat o solutie concreta. Nu in ultimul rand, nu pot vedea "stanga stradala" in PE sau facand o CE proprie si e greu de imaginat ca strada o sa ajunga reprezentata la nivel de decizie.
    Deasemenea, pe Critic Atac am citit cum o "stanga" situata la stanga PSD-ului a incercat sa intre in parlament, Partidul Socialist sau ceva de genul asta. Si dincolo de faptul ca am aflat chestiuni oarecum ingrijoratoare referitoare la cati bani trebuie sa platesti pentru a participa in alegeri(nu mai tin minte exact suma dar foarte multi bani pentru o stanga/dreapta independenta de ceea ce exista deja organizat) am aflat si de cata naivitate dadea dovada candidatul de stanga care a "reusit" sa se inscrie in cursa exact intr-un colegiu din sectorul 1, exact acolo unde oricum ar fi fost cel mai greu. :) E adevarat ca si in sectorul 1 sunt zone si zone, una-i Chitila/Calea Grivitei si alta-i Dorobanti, dar oricum mi s-a parut o naivitate.
    Cred ca stanga din strada trebuie sa aleaga la un moment dat ceea ce au ales "intelectualii" PDL-ului si ai lui Basescu. Ori fac pasul si intra in haznaua politicii cu inevitabilele compromisuri/tatonari/pierderi de timp nascute din sistemul legal si "cutumele" deja stabilite dar incercand sa faca ceva concret, murdarindu-se, sa-si pastreze o identitate de grup proprie in cadrul stangii institutionalizate, ori valul se sparge, se duce, iar in urma raman doar articolele, unele foarte bune, ce identifica corect problemele, dar netranspuse in practica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La punctul 2 mă gândeam la faptul că, deseori, preşedinţii populari în funcţie "fură" votanţi de te miri unde.

      La punctul 3, vorbeam de "stânga deceniului care începe în 2020" :) , mai e până atunci.

      Ștergere
    2. E adevarat ca se cam "fura" votanti atunci cand ajungi intr-o functie insa mai degraba eu vad acest "furt" ca fiind facut frumos, elegant, sub steagul ideologic al unitatii dreptei care de la 48 incoace trebuie sa faca si sa dreaga. Cam asta-i melodia cantata prin Romania. :))

      Stanga deceniului viitor, ca si dreapta, ca orice alt lucru, nu cred ca apare din neant, trebuie sa fie niste "semne" premergatoare, nu poate aparea brusc, de nicaieri. Toate alea insirate de mine mai sus exista deocamdata(sau au existat) si cam de acolo ar trebui sa porneasca...in fine, nu-s nici ghicitor si nici clarvazator, dar ma gandesc ca asa ar fi logic.

      Ștergere
  3. PSD poate guverna prost (ca in anii 90) sau bine (guvernarea lui Nastase) dar, din cauza modului in care e constituit in ultimul an al ciclului de guvernare (1996 sau 2004) intra in dilema enuntata de raposatul Sechelariu: "Ori rarim haita, ori marim ciolanul". Asta se rasfrange asupra performantelor electorale la nivel national (pentru ca la nivel local baronii PSD-isti se descurca bine).

    Ultima fraza a articolului atinge o problema deosebit de grava care priveste intreaga societate romana: nu doar stanga dar si dreapta s-ar putea gasi in strada si nu incepand din 2020, ci chiar mai devreme.

    Asa zisa clasa politica s-a protejat printr-una din cele mai restrictive legi ale partidelor politice din Europa si probabil ca va mai merge o perioada. La un moment dat insa pot foarte bine sa apara forte politice neinteresate de intrarea imediata in Parlament.Iar materialul societatii va fi propice. Frustrari sociale, nationale, religioase pe care nici "stanga" nici "dreapta" institutionale nu le baga in seama pot fi foarte bine exploatate de astfel de miscari.

    S-a intamplat chiar intr-o societate occidentala in timpul Razboiului Rece, in Italia anilor 70 cand nici democratia crestina nici comunistii nu mai ofereau o alternativa la probleme societatii. Italienii numesc perioada respectiva "anni di piombo"...

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca un politician de stanga cu un discurs ca al lui crin antonescu, cat de cat prezentabil, va da peste cap strategiile psd ptr urmatorii 6-7 ani.
    ar cam trebui sa apara, daca ne gandim la probabilitati...

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog