Alegerile locale – o altă interpretare a rezultatelor

Această postare a apărut şi pe platforma Contributors.ro, anume aici.

Să ne închipuim că România constă din 100 locuitori cu drept de vot. Conform sondajelor din ultimele luni…
31 susţineau că ar vota USL.
7 susţineau că ar vota PDL.
17 ar fi votat alte partide (PPDD, UDMR, PRM, PNG, etc.)
45 erau în străinătate, erau “fantome” (persoane decedate înscrise încă pe listele electorale) sau afirmau că nu intenţionează să voteze pentru un partid sau altul. Unii chiar erau neinteresaţi de politică. Câţiva dintre ei şi-au arătat la nivel verbal susţinerea faţă de USL după venirea la putere, fără ca acest lucru să aibă efecte concrete. Alţii erau în “spirala-tăcerii-PDL”: aveau încredere în Traian Băsescu într-un mod mai mult sau mai puţin declarat, dar nu susţineau că ar vota PDL, ei apărând în genere la rubrica “nu ştiu/nu răspund”.


Ce s-a întâmplat duminică?
La vot au venit 58 din cei 100 de români.
Pentru USL au votat 29 de locuitori. 29/58 = 50%. 29 din 31 de votanţi potenţiali = o mobilizare foarte bună a USL, peste 90%.
Pentru PDL au votat, rotunjind, 12 persoane. 12,1/58 = 21%, adică scorul obţinut de PDL sub nume propriu sau în toate alianţele sale, din care scădem 1% pentru votanţi UNPR, PNŢ, etc. care au susţinut aceste alianţe. În afara electoratului declarat PDL, alegerile locale au mobilizat 5 români aflaţi în “spirala-tăcerii-PDL”.
Din ceilalţi 59 de români, au venit la vot 17, cinci votând PPDD, alţii votând UDMR, ş.a.m.d.

Ce rezultate am avut?
După cum era şi evident, USL a câştigat aproape peste tot, pentru că în doar foarte puţine locuri din România votanţii PDL (cu tot cu cei din spirala-tăcerii-PDL) > votanţii USL. Acest lucru nu are de-a face cu austeritatea, Emil Boc, Traian Băsescu, protestele din ianuarie, FMI, corupţie, Liviu Negoiţă, criza mondială, etc. ci este un efect al dispunerii voinţei politice de foarte, foarte mulţi ani de zile. Pur şi simplu PDL n-a avut niciodată mai mulţi votanţi decât PSD şi PNL, puse împreună. Dacă în 2008 – moment de glorie pentru PDL – Uniunea Social-Liberală ar fi existat, rezultatele ar fi fost extrem de asemănătoare.
În foarte puţine locuri din România, primari PDL au reuşit să schimbe această situaţie. Electoratul din Bucureşti, votând puternic politizat, nu a reprezentat o excepţie de la situaţia naţională.
Datorită evenimentelor din ultimii ani dar şi datorită ajungerii la putere a USL, electoratele partidelor principale au fost extrem de mobilizate. Afirmaţia lui Mihai Răzvan Ungureanu privind absenteismul se dovedeşte a fi neinspirată. Prezenţa la vot a fost mai mare decât cea de la toate alegerile parlamentare sau locale din 2001 încoace, fiind la egalitate cu cea de la alegerile prezidenţiale din 2004 şi 2009.

Ce putem observa?
Decizia Curţii Constituţionale cu privire la votul uninominal majoritar într-un singur tur va determina dispoziţia mandatelor în parlament. PDL, cu 22-24% din voturi, poate obţine 22-24% din mandate sau mai puţin. Dar, după cum o arată deja rezultatele de la locale, USL cu 49-50% din voturi câştigă 70-80% din cursele electorale.
Dacă legea este declarată neconstituţională, ponderea PDL nu va creşte în mod substanţial, dar numărul de mandate al USL va scădea, în avantajul celor de la PPDD.
Atât USL cât şi PDL-cu-tot-cu-spirala-tăcerii sunt aproape de epuizare atunci când vine vorba de maximizarea rezultatelor. Bătălia de la toamnă se va duce pe cine pierde mai puţini votanţi (prezenţa la parlamentare va fi mult, mult mai scăzută). Mihai Răzvan Ungureanu este un jolly-joker care poate face diferenţa în contextul unei strategii inteligente. Prin comparaţie, victoria USL depinde de decizia Curţii Constituţionale şi mai puţin de mesaje sau lideri.