Faceți căutări pe acest blog

duminică, 3 iunie 2012

Un adevăr evident despre Nicuşor Dan...

... pe care aproape nimeni nu are intenţia să îl rostească.

Partidele principale, cu membri şi simpatizanţi cu tot, sunt enervate de lucrurile pe care nu le pot înţelege sau modifica. Dan Diaconescu este un astfel de fenomen, detalii aici. După cum foarte bine observa un prieten, manifestaţiile din ianuarie a fost un alt moment de jenă totală şi transpartinică. În interes propriu, Viorel Hrebenciuc a încercat să sugereze că ele au fost planificate de USL, când de fapt USL a reacţionat la fel de încet ca şi puterea, nereuşind mai apoi să concretizeze nimic: Emil Boc şi-a dat demisia mult după domolirea protestelor, fără ca presiunea din partea opoziţiei să joace un rol real. Dacă USL a "construit" protestele, le-a pierdut din mână în nici 60 de ore, sloganul "PDL=USL=mizerie" fiind singurul cu efecte măsurabile asupra intenţiei de vot.

Nicuşor Dan este un astfel de fenomen extra-triadă. Susţinătorii lui Oprescu şi mulţi alţii argumentează că el este împins în faţă de ... Prigoană şi PDL. Există bineînţeles şi ipoteza opusă: Nicuşor Dan este pus de USL să ia din voturile lui Prigoană. Astfel de supoziţii sunt amuzante şi ilogice: cum ai putea convinge un votant pro-Oprescu să susţină un om care şi-a construit reputaţia prin ... câştigarea de procese împotriva primăriei conduse de Sorin Oprescu? Dacă electoratul primarului în funcţie e atât de uşor de persuadat să voteze un adversar declarat al lui Oprescu, poate că acesta chiar merită să-şi piardă postul. Pe de altă parte, cum ar putea un PDL-ist bucureştean să susţină alt candidat decât cel al partidului - adică atât de fragil şi de uşor de manipulat să fie electoratul PDL din Capitală?

În fapt, scorul lui Prigoană = scorul PDL, iar Sorin Oprescu are toate şansele să câştige peste 55% din voturi, mai mult decât acum patru ani. Realitatea este alta.

Nicuşor Dan este un spaţiu al speranţei în nou şi al dezamăgirii faţă de vechi. Să definim acest spaţiu: Alina Mungiu-Pippidi îl va vota pe Nicuşor Dan. Theophyle va face la fel. Este opţiunea lui Andrei Pleşu, Turambarr şi a lui Dobrovolschi. Este un lucru pe care Cristian Ghinea ("România Liberă", "Dilema Veche") şi Simona Tache ("Caţavencii) îl au în comun. Încă o alăturare interesantă se află mai jos.

Indiferent de scorul propriu-zis pe care îl va obţine Nicuşor Dan, fenomenul nu este minor. Şi iată de ce.

Suntem într-o ţară în care prezenţa la vot la ultimele alegeri parlamentare a fost de 39%, iar la cele din toamnă va fi şi mai mică. Practic: doar un român din nouă a votat PDL în 2008, şi doar un român din patru l-a votat pe Traian Băsescu în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009.

Atâta timp cât procentele calculate prin raportare la totalul celor care vin la vot dau însumat 100%, pentru partide e OK. Şi întotdeauna va fi OK. Dacă în România vin la vot în toamnă doar 10 mii de oameni, dintre care 6 mii votează USL, liderii Uniunii vor ieşi la televizor vorbind despre "o victorie excepţională", "susţinerea populară" şi "legitimitate" pentru că scorul USL a fost 60%, chiar dacă prezenţa la vot a fost de 0,06%. Mass-media este de asemenea blocată în arhetipuri financiare clădite în ani şi ani de zile: cum se dispun cei trei?


Fenomene precum Nicuşor Dan vor mai apărea. Ele sunt manifestări ale unui protest. Iar, după cum scriam în ianuarie:
"Un protest poate avea una din patru finalităţi:
1. "e deturnat politic": măcar ceva din esenţa protestelor ajunge în câmpul politic sau provine din acesta. Dacă "deturnarea" e imperfectă, adică mesajul nu e captat corect de forţele politice existente, se merge la una din următoarele 3 opţiuni:
2. protestul se "deturnează" singur, formând o nouă formaţiune politică. Ceea în România nu s-a întâmplat niciodată. Dar nu e imposibil să se întâmple.
3. se stinge
sau
4. explodează. Cu tot cu clasa politică. Şi creează una nouă."

Pentru a bloca o viitoare provocare la adresa PSD, Victor Ponta îl utilizează pe Remus Cernea în aparatul guvernamental. Noua Republică e blocată în lupte de putere şi în lipsă de strategii. Noua Dreaptă nu reuşeşte să strângă (încă) semnăturile necesare pentru a deveni partid. Nicuşor Dan poate că se va stinge. Dar partidele principale îşi ţin în continuare respiraţia, sperând că nu se va întâmpla nimic nou în următorii ani, şi că - dacă se întâmplă - nu va avea finalităţile 2 sau 4.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog