Costurile electorale ale acuzaţiilor de corupţie - semne de întrebare

 
2000: PSD obţine 36,6% din voturile pentru Camera Deputaţilor.
2004: PSD+PUR obţine ... 36,6% din voturile pentru Camera Deputaţilor.

2000: PSD obţine 37,09% din voturile pentru Senat.
2004: PSD+PUR obţine ... 37,13% din voturile pentru Senat (!).

2000: Ion Iliescu: 4,07 milioane voturi în primul tur (36,3%).
2004: Adrian Năstase: 4,27 milioane voturi în primul tur (40,9%).

Patru ani şi mai ales o campanie electorală intensă în care PSD a fost identificat drept "partid-stat", "leagăn al corupţiei", etc. şi Adrian Năstase aşijderea.
Dacă excludem din discuţie turul doi al prezidenţialelor, toate atacurile au avut efect zero. Sau chiar negativ.

Mergem un pas mai departe. În 2004, PNL a obţinut aproximativ două treimi din voturile pentru Alianţa DA, adică 20,8% din totalul voturilor exprimate. Ce s-a întâmplat după aceea?
1) Preşedintele Băsescu şi PDL au atacat PNL în mod virulent, mizând în special pe apropierea partidului de Patriciu, dar şi pe alte teme de acest tip.
2) PLD se separă de PNL, luând cu el nişte lideri credibili, după care se topeşte în PDL.
3) Popularitatea preşedintelui Băsescu trage în sus PDL, teoretic luând mulţi votanţi ai Alianţei DA/PNL.
Ar trebui oare să vedem un crah al liberalilor în 2008? Teoretic da. Practic, PNL obţine la alegerile parlamentare ... 18,6%, o pierdere de doar două procente, şi cel mai bun scor al partidului ca atare după 1990.

Şi atenţie: cu cât consideri că PNL a fost responsabil pentru mai puţine voturi din cele primite de Alianţa DA, cu atât performanţa din 2008 a fost mai bună. De exemplu, dacă voturile Alianţei DA au venit fifty-fifty înspre PD şi PNL, atunci liberalii şi-au mărit scorul electoral cu 2% în patru ani. Perioadă în care au fost la putere neîntrerupt (unde-i faimoasa "erodare"?) şi în care s-au petrecut evenimentele de mai sus.

Dacă vorbim de parlamentare, şi nu de prezidenţiale:

1. acuzaţiile de corupţie sunt mult, mult mai puţin relevante decât se crede în a demobiliza electoratul adversarilor. Ele au utilitate în sensul că mobilizează electoratul propriu ("Votez X pentru că vreau să se facă dreptate!").

2. "Erodarea adusă de guvernare" nu este o constantă universală, imposibil de evitat.

3. Zicala "it's the economy, stupid" se aplică în mod evident şi în România. Partidele aflate la putere pierd procente atunci când starea economiei se degradează (FSN 1990-1992, FDSN 1992-1996, CDR 1996-2000, PDL 2008-2012), nu şi când ea se îmbunătăţeşte (PSD 2000-2004, PNL 2005-2008/PDL 2005-2007).