Cederizarea PDL? O mică discuţie statistică

Situaţia 1:

                           (poză efectuată de Adi Zăbavă)

Traversăm munţii, mergem la Cluj.

   (sareinochi.com)


 "USL = comunism, ruşi, Iliescu, mineri, mineriade, trecut, vechi."

 Sună familiar? Să fie 2009? Sau 2008?

Iată fragmente dintr-un text al lui Ion Cristoiu de acum unsprezece ani şi şapte luni:

"Sloganul cu care ţine să participe CDR 2000 la scrutinul din această iarnă e semnificativ pentru felul în care strategii alianţei au gândit să abordeze bătălia. Singuri împotriva stângii! Această teză a singurătăţii în lupta împotriva PDSR, în lupta împotriva tuturor a dominat discursurile de la tribună, lozincile strigate din sală. PNŢCD, care e stâlpul de susţinere al alianţei, şi-a axat campania pe tema trădării de către foştii aliaţi (PNL şi PD), formaţiunea condusă de Ion Diaconescu străduindu-se a se prezenta drept singura care nu se lasă descurajată de sondajele de opinie, drept singura forţă de dreapta care preferă să intre-n opoziţie decât să facă grave compromisuri pentru a rămâne la putere prin alierea cu PDSR. Din punct de vedere electoral strategia nu-i lipsită de o anume inteligenţă politică. Totuşi, mai există români animaţi de o ostilitate răvăşitoare faţă de PDSR şi de o simpatie necondiţionată faţă de adversarii partidului condus de Ion Iliescu.

(...)

Materialele de propagandă electorală, unele discursuri au dezvăluit şi încercarea CDR-2000, mai precis a PNŢCD, de a convinge electoratul că în cei patru ani de guvernare s-au făcut multe lucruri bune, că greul a trecut, întrezărindu-se deja semnele prosperităţii pentru care români au fost obligaţi să plătească în chip fatal, dat fiind că reforma a presupus sacrificii."

Evident, istoria nu se repetă, dar...

... există un indicator foarte util pentru starea de spirit a electoratului, şi anume încrederea într-un lider politic sau altul. Acest factor determină de obicei şi potenţialul de a obţine voturi în viitor. Tabelul de mai jos arată cum stăteau lucrurile în 2000 şi cum stau ele acum.

 

Dacă o rubrică ţi se pare neclară, în paragraful următor există câteva mici explicaţii:

"Lideri secundari" = media încrederii în primii trei lideri ai organizaţiei politice cu excepţia fostului premier. I. Diaconescu, Ciorbea, Mureşan în 2000; Blaga, Stolojan, Anastase în 2012.
Medie factori interni = Ce ţine exclusiv de organizaţia politică - nu preşedintele ţării, şi nu salvatorul din afara partidului.

"Magicianul" = omul din afara organizaţiei politice de la care se aşteaptă să aducă voturile. Pentru MRU am făcut media sondajelor, întrucât procentele (nu şi locul în clasament) diferă foarte mult de la sursă la sursă.

Medie pentru toţi factorii implicaţi = din tabel se selectează cei patru factori (fostul premier, liderii secundari, preşedintele ţării, "magician") şi se face media. Fiecare factor are o pondere egală.

Ultimul rând din tabel este şi cel mai important. Cum de s-a ajuns la o situaţie aproape identică?

Ne uităm la încrederea în fostul premier - încă important în partid, încă important în percepţia publicului cu privire la partid. Ne uităm în acelaşi timp şi la preşedintele ţării sau la liderii principali. Pe aceşti trei factori, PDL > CDR. 
Media PDL: 9,2%. 
Media CDR: 5,8%.  
Indice de similaritate: 52%. Mult, dar e doar jumătate. Poate fi un accident.

... dar atât PDL cât şi CDR 2000 au apelat la un om din afara partidului pentru a le remonta scorul electoral. Appeal-ul lui MRU în 2012 este mult, mult mai restrâns decât cel al lui Mugur Isărescu acum doisprezece ani:
Mugur Isărescu avea încrederea a 33% dintre românii care nu votau CDR. 
MRU are încrederea a 17% dintre românii care nu votează PDL. 
Potenţialul de creştere este evident mai mic.

Şi ajungem la ultimul rând din tabel, cel care însumează situaţia: 
Media încrederii în factorii aflaţi la dispoziţia PDL: 13,4%. 
Media încrederii în factorii aflaţi la dispoziţia CDR2000: 13,6%. 
Indice de similaritate: 98,53%. "Cântă, zeiţă, mânia..."

Dacă tăiem prin tot hăţişul de cifre, ajungem la trei propoziţii importante:

1. Din perspectiva încrederii, PDL are un nucleu dur aproape de două ori mai mare decât avea CDR.

2. Potenţialul de creştere al PDL este considerabil mai mic decât cel pe care îl avea la dispoziţie CDR.

3. Luând în calcul întreaga situaţie (încrederea în lideri, încrederea în preşedintele ţării, potenţialul relativ îngust al lui MRU), PDL se află într-o situaţie extrem de asemănătoare cu CDR: o limitare vizibilă a capacităţii de a propaga mesaje şi de a converti votanţi noi. Cele mai bune mesaje sau slogane pot da greş în clipa de faţă, pentru că sunt ataşate unui partid necredibil.

Situaţia mai conţine şi doi factori care nu sunt prezenţi în tabel:
A. În defavoarea PDL: sondajele din mai prezintă un nivel de popularitate înalt pentru liderii USL, datorită efectului bandwagon.
B. În favoarea PDL: opoziţia non-tradiţională - adică PPDD - nu posedă încrederea votanţilor în aceeaşi măsură ca PRM în noiembrie 2000. 

În tabelul de mai sus am folosit informaţii din cele mai recente sondaje IMAS şi CCSB, dar şi din Barometrul Opiniei Publice efectuat în luna noiembrie a anului 2000. Mulţumesc Fundaţiei Soroş pentru faptul că a făcut disponibilă baza de date aferentă.