Formarea USL - câştig sau pierdere?

Noiembrie 2010, CCSB: Suma PSD+PC+PNL = 64%. O lună mai târziu, suma dă 62%.

Cum USL n-a mai obţinut peste 60% decât în cel mai recent sondaj - mai 2012, probabil efectul numirii noului guvern - s-ar putea trage concluzia greşită că, prin formarea USL, partidele componente au pierdut procente.

Atenţie însă...

Din totalul populaţiei, cât reprezintau votanţii partidelor-care-urmau-să-compună-USL?

Iulie 2010, INSOMAR: 24% din totalul populaţiei.
Noiembrie 2010, CCSB: 64%... din cei 46% care intenţionau să voteze... adică 23% din totalul populaţiei.
Decembrie 2010, CCSB: 62% ... din cei 40% care intenţionau să voteze... adică 25% din totalul populaţiei.

Iulie nu este acelaşi lucru cu noiembrie. Dar se vede cu ochiul liber că în niciun loc nu vedem 22% sau 26%. Scorul partidelor-care-urmau-să-compună-USL se afla undeva între cele două nivele.

... se formează USL...

Mai 2011, CCSB: 31% din totalul populaţiei.
Noiembrie 2011, IMAS: 32%.
Decembrie 2011, IMAS şi Avangarde: 32%.
Februarie 2012, CCSB: 30%; CSOP: 28%.
Martie 2012, CCSB şi IMAS: 32%.

Există mici fluctuaţii, după cum e şi normal. Dar nicăieri nu vedem 27% sau 33%.

Dacă punem cele două liste de sondaje împreună, ce obţinem? În cel mai bun caz o creştere cu 9% (de la 23 la 32); în cel mai rău caz, de o creştere cu 3% (de la 25 la 28). O construcţie care a "topit" parţial imaginea partidelor componente şi care s-a poziţionat drept principală forţă anti-PDL, Uniunea Social Liberală a devenit şi o proiecţie mentală - "există oameni politici care nu sunt ca Băsescu/PDL".

Dar mai este un motiv pentru care formarea USL nu a costat procente, ci a adus procente. Este vorba de un proces îndelungat care poate lua sfârşit abia acum, odată cu ezitările USL privind suspendarea preşedintelui. Mă refer la creşterea interesului cetăţenilor faţă de politică.

Câţi oameni ar fi venit la vot?

În iulie 2010, 40-42% (surse: IPP şi Insomar).
În mai-iunie 2011 şi de atunci şi până acum 52-55% (CCSB), 59% (CSOP), 65% (IMAS).

După "tăieri" şi creşterea TVA, există un mic moment de uluială colectivă. În anul care a urmat, cel puţin 10% şi cel mult 25% dintre români şi-au formulat o opţiune politică. Numărul votanţilor potenţiali s-a mărit cu un sfert, sau poate chiar cu jumătate. Dar pentru că sondajele sunt date întotdeauna prin referinţă la totalul celor care votează, această schimbare a fost foarte puţin observată ("suma la partide" dădea tot 100%. Dar era alt 100%.)

Cine a câştigat aceşti noi votanţi?

Despre USL am vorbit mai sus.

În vara lui 2010 PDL tocmai înregistrase o scădere abruptă la 5% (adică cinci români din o sută votau PDL). Un an mai târziu scorul său se dublase, şi cam între 9-12% se afla şi la sfârşitul lui 2011. Protestele din ianuarie nu au schimbat nimic. După care - în timpul guvernării Ungureanu - PDL a pierdut procente, ajungând aproape de nivelul din vara lui 2010. Momentul "trântirii uşii" a făcut ca PDL să piardă susţinători... care s-au dus înspre MRU! Situaţia a rămas aşa de atunci şi până acum. În mod evident, situaţia nu e satisfăcătoare. Se reîncearcă - într-o modalitate extrem de sofisticată - recâştigerea procentelor pierdute.

PPDD este cazul cel mai interesant. De la fondare şi până spre sfârşitul anului 2011, acest partid a fost favoritul a între 4 şi 6% din populaţie (conform sondajelor GSS, CSCI, CCSB şi Avangarde). Aici cred că se află şi mulţi foşti susţinători ai lui Traian Băsescu - nu neapărat ai PDL! - care nu aveau încredere în USL.

În concluzie: cele trei forţe politice principale (USL, PDL, PPDD) au beneficiat aproape în mod egal de creşterea intenţiei de vot în rândul populaţiei. Recent, două dintre ele au primit lovituri serioase, PDL pierzând votanţi în timpul guvernării Ungureanu iar PPDD pierzând susţinători la momentul instalării guvernului Ponta.