6 paşi în fugă despre protestele de ieri şi azi

1. Piaţa este extrem de eterogenă. Varietatea opiniilor  protestatarilor (găsiţi acolo şi ecologism, şi Noua Dreaptă, şi anti-capitalism, şi corporatişti supăraţi pe un stat birocratic) indică cât de puţin reuşesc partidele actuale să capteze ce se întâmplă în societate. În acelaşi timp, devine din ce în ce mai greu pentru protestatari să se organizeze sub alt standard decât "Jos Băsescu", ceea ce nu reprezintă un program politic.

2. Reacţia SUA, pe care o găsiţi în întregime aici, exclude în întregime menţionarea preşedintelui. În funcţie de cheia de interpretare, americanii cred că el trebuie protejat şi deci insulat, sau a devenit inutil pentru discuţie (să o denumim "teza lui CTP").

3. În România se înfiripă un dialog, apare un câmp al dezbaterii. Începem să ne împărţim în două categorii: nu pro- şi anti-putere, ci cei care participă la dialog şi cei care nu.

4. De mult timp mă întrebam cum poţi să ai o "Nouă Republică", dar să fii în favoarea preşedintelui în funcţie de 7 ani. Ori îţi place ce face - şi atunci doreşti menţinerea vechii republici; ori vrei schimbare - şi atunci preşedintele este parte din ecuaţia viciată. Această dilemă filozofică a devenit extrem de reală acum.

5. Încă o zi, încă o gafă PDL. Aveam pretenţii mai mari de la PDL-iştii ardeleni, aveam pretenţii mai mari de la oameni din oraşul în care a început totul.

6. Până duminică, mesajele protestatarilor se vor diversifica, reducând ponderea mesajelor anti-prezidenţiale sau se vor re-concentra asupra acestei teme. Personal cred că prima variantă e mai posibilă, asigurând astfel mai mult spaţiu de manevră preşedintelui. O greşeală poate schimba dinamica.