... să fie irelevante?
1. În continuare nu se fac sondaje în diaspora. Nu ştim câţi români din diaspora ar veni la vot, şi cum ar vota ei. Dificultatea unui astfel de demers sociologic este considerabilă (profesional vorbind: cum se face eşantionul? cât te costă efectuarea sondajului?, etc.). Dar fapt este că în continuare aici vorbim de o gaură neagră: 50 000 de voturi (dacă ne luăm după ultimele parlamentare), 90 000 (turul 1 prezidenţiale), 140 000 (turul 2 prezidenţiale), 1 000 000 (conform ministrului de externe la congresul PDL), despre care nu ştim nimic.
2. Opţiunea uninominal vs. vot pe listă spune foarte multe despre o naţiune. Uninominalul - în special cel majoritar într-un singur tur - afirmă importanţa şi separaţia dintre comunităţi. Astfel, naţia este o sumă de spaţii geografice distincte - o federaţie de locaţii (colegii), fiecare cu voce proprie, şi nu un tot unitar. Din punct de vedere filozofic, este o întrebare interesantă dacă România este aşa. Sau dacă ar trebui să fie aşa.
După care realizez că colegiile sunt "desenate" şi stabilite de o comisie stabilită de Putere (oricare ar fi ea) şi toată discuţia filozofică se face scrum.
3. Noua Dreaptă are partid.
4. În 2012 are loc congresul Partidului Comunist Chinez la care se va stabili următor lider al naţiunii. De asemenea, în 2012 sunt alegeri prezidenţiale în Franţa, SUA, India, Rusia dar şi alegeri parlamentare în Iran şi, cu voia dvs., ultimele în calendar, România.
5. În ciuda tuturor discuţiilor interminabile din ultimele luni, România are în continuare un sistem de vot cvasi-uninominal dar în realitate proporţional, 41 de judeţe, aceeaşi constituţie ca în 2003 şi Parlament bicameral cu mai mult de 300 de parlamentari. Dar avem comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare - incidental, singurul proiect din cele de mai sus care nu are ca origine administraţia prezidenţiale. Ca să-l parafrazez pe bietul Churchill: "niciodată nu s-a vorbit atât de mult de către atât de mulţi făcându-se atât de puţin".
6. Primul lucru care trebuie făcut după ce s-a anunţat lista finală a parlamentarilor de după alegeri: a se calcula câţi parlamentari are PSD şi câţi PNL.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2018
(16)
- ► septembrie (4)
-
►
2016
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(65)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(133)
- ► septembrie (13)
-
▼
2012
(200)
- ► septembrie (11)
-
▼
ianuarie
(22)
- Sondaj IMAS ianuarie: prima reacţie a electoratulu...
- Electoratul de stânga vs. electoratul de dreapta: ...
- Mituri şi surprize. Profilul votanţilor fiecărui p...
- Primul sondaj despre proteste. Analiză.
- 6 paşi în fugă despre protestele de ieri şi azi
- Suspendarea preşedintelui - preşedintele Curţii Co...
- Televizoare şi proteste. Patru numere care descriu...
- Suntem ca Italia?
- Despre manipularea mulţimilor din proteste
- De ce şi cum comasarea va ajuta PDL. Cifre concrete
- Paralele noiembrie 1999 - decembrie 2011
- Postare interesantă pe CNN.com despre protestele d...
- Reacţii din partea puterii şi nu numai
- 5 informaţii simple şi o întrebare ne-retorică des...
- La rece despre dezbaterile privind Legea Sănătăţii
- Noua obsesie a PDL: "30%"
- Locomotivă sau frână? Încrederea în lider vs. inte...
- USL în stagnare
- 6 clătite reci şi un pahar de vodcă cu IRES
- Prezenţa mare la vot. Pe cine ajută ea.
- O perspectivă neobişnuită asupra intenţiei de vot ...
- Lucruri pe care nu le observă nimeni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu